Bancuri
March 30th, 2009
O femeie îşi întreabă soţul ce ar vrea pentru micul dejun:
- Nişte ochiuri cu şuncă? Suc de grapefruit şi o ceaşcă de cafea?
El refuză:
- Nimic, cred că de la Viagra mi-am pierdut pofta de mancare.
La prânz, ea îl întreabă din nou:
- O ciorbică de burtă? Un grătar cu cartofi prajiţi? Nişte berici?
El refuză:
- Nimic, cred că de la Viagra mi-am pierdut pofta de mâncare.
Seara la cină, ea vine din nou cu oferta:
- O slăninuţă bună cu ceapă roşie? Un pic de telemea cu roşii? Nişte vinuţ?
El refuză:
- Nimic, cred că de la Viagra mi-am pierdut pofta de mâncare.
Ea explodează:
- Atunci dă-te un pic jos de pe mine că eu mor dracului de foame!
Un cuplu de francezi nu are copii. Până la urmă sunt îndemnaţi să vorbească cu un doctor american. Cei doi soţi ajung în America şi obţin o programare la consultaţie. Cum ei nu ştiau engleza şi nici profesorul franceza nu au altă soluţie decăt întelegerea prin gesturi. Profesorul le mimează că vrea să-i vadă în “acţiune”.
Un pic jenaţi, cei doi soţi trec la “treabă”. Profesorul rămâne un moment cu braţele încrucişate şi dintr-o dată strigă:
- STOP!
Merge la birou şi scrie o reţetă. Foarte fericiţi, cei doi se intorc la Paris, intră în prima farmacie unde întreabă
farmacistul:
- Aveţi Triteoterol?
Perplex, farmacistul reflectă puţin:
- Triteoterol!? Triteoterol!? Nu, nu am aşa ceva!
- Sunteţi sigur, uite reţeta primită de la medic.
- Ei, dar aţi citit aiurea, aici scrie: “Try the Other Hole!”
- Bă Vasile domnu` ăla nu-i Nadal?
- Ba da mă Ioane!
- Şi tu ştii tenis, mă?
- Ştiu mă Ioane, mai bine n-aş şti. No ia că iară l-am bătut.
- Apoi cum să face mă, că nu te-am vazut niciodată.
- Du-te în fundu’ grădinii, acolo-i un broscoi, ala-ţi îndeplineşte orice dorinţă, numa` vezi de vorbeşte mai tare cu el că-i cam surd.
Se duce Ion la broască şi îi spune că vrea mult aur. Când ajunge acasă constată că în bătătură avea un taur. Se plange la Vasile:
- Surd tare broscoiul tău, am vrut mult aur şi mi-a dat un taur.
- Şi tu crezi că eu am vrut să fiu tare-n tenis?
Un cuplu este invitat la un bal mascat.
Ea , acuză o durere mare de cap şi rămâne acasă, soţul îşi ia costumul şi pleacă la petrecere singur. Soţia, după ce a dormit o oră, simţindu-se mai bine, decide să meargă şi ea la petrecere, sigură că soţul nu-i cunoaşte costumul, vrea să se distreze urmărindu-l pe acesta. Ajunsă la serbare, îşi vede soţul mascat, dansând şi pipăind pe toate tipele cu care s-a întâlnit. Ea decide să vadă până în ce punct poate sa ajungă soţul ei cu distracţia aşa că se aşează lângă el, încercând să-l atragă; in fine, el nu rezistă şi o trage într-o cameră întunecoasă şi fac sex nebun. Fără să îşi spună nimic şi fără să îşi dea jos măştile cei doi se despart; ea, fuge acasă şmechereşte, îşi ascunde masca şi se bagă în pat ca să vadă cum se comportă el când ajunge acasă.
Când el soseşte, ea se face că abia s-a trezit şi-l întreabă cum a fost la petrecere. El zice: “Ca de obicei, ştii că mă distrez foarte bine.” Cum ea insistă, îl întreabă dacă a dansat mult. El: “Îţi jur că nu am dansat deloc. Cum am ajuns acolo m-am întâlnit cu Pietro, Antonio şi Giovanni şi cu alţi prieteni şi am urcat la mansardă să jucăm cărţi, aşa că am jucat poker toată noaptea, nici măcar nu am auzit muzica, deşi cred că a fost o petrecere specială deoarece tipul căruia i-am împrumutat costumul meu m-a asigurat că s-a distrat la nebunie!
Bagă mâna până la cot în prima, a doua, a treia, etc. La un moment dat îşi şterge ceasul, vede că e ora cinci şi hotărăşte că e cazul să înceteze lucrul. Se uită în spate şi într-un colţ o singură văcuţă.
Îi spune:
- Ei lasă că mai e timp şi mâine, te rezolv atunci.
Îşi strânge lucrurile şi porneşte către maşină. Aude în spatele lui tropa-trop-tropa-trop. Se uită în urma sa… văcuţa!
- Ce faci măi vacuţă, ştii, ţi-am zis… mâine.
- Mmmmmm măcar un pupic?!
X Files
March 30th, 2009
Cred că se întâmplă ceva straniu. Ori visez, ori fac ceva şi uit, ori uit ce fac… de ce zic asta? Când am încercat să mă logez n-am putut, nu-mi mi-a acceptat parola; de nervi am tastat ceva aiurea şi astfel m-am logat… Nu mâ întrebaţi ce-am tastat că nu ştiu. Şterg cele 2 spamuri pe care mi le reţinuse Askimetu` şi mă delogez şi intru pe blog. Îmi sare în ochi postul din 25 Martie cel în care am publicat caricatura ce mi-o facuse Designer-ul. Îmi zic… “Stai mă că ceva nu-i bine că de atunci am mai publicat 2 articole!” Dau F5, F5, F5 acelaşi lucru… să-mi bag… Dau să mă logez din nou, îmi intră parola şi toate par în ordine, îmi intrase (automat) un comentariu (din data de 26.03) de la Jamilla, unul de la Georgi (27.03) în aprobare, îl aprob şi mă uit la spam… acolo trona 1 mesaj, îl şterg şi mă delogez ca să intru din nou pe blog. Acelaşi lucru, tot caricatura e ultimul post.
Ştiu sigur c-am mai publicat 2 articole… nişte bancuri de pe mail şi o leapşă de la Măr! Ştie cineva ce poate fi asta? O iau razna, mai am scăpare? Voi ce ziceţi? Am avut sau nu publicate cele 2 articole pe care SUSŢIN că le-am publicat?
Don Quixote
March 25th, 2009
Cu ajutorul Designer-ului vi-l prezint pe El ingenioso hidalgo Don Quijote de la Mancha. Mii de mulţumiri “nenea”!
O nouă leapşă
March 19th, 2009
Mi-au plăcut melodiile aşa că m-am gândit să-i mai fur o leapşă… că şi aşa a primit destule de la Inka:
1. Ce te face să-ţi lingi degetele?
Mujdeiul, îmi place la nebunie usturoiul.
2. Ce-ţi încântă ochii?
În fiecare dimineaţă îmi place să privesc răsăritul.
3. Ce-ţi place să atingi?
O halbă cu bere neagră şi rece!
4. Ce mirosuri te încântă?
Parfumul soţioarei…
Am observat că dacă las la latitudinea voastră să preluaţi o leapşă n-o faceţi aşa că vă oblig: Designerul, Dojo, Laura, Lilisor, Myhaella, Sebah, Slim, Robintel (ordinea e alfabetică aşa că nu daţi cu paru`) şi toţi care mai vreţi…
Ultimul stinge lumina
March 16th, 2009
Salut! Eu sunt Radu-Mihai şi-ţi mulţumesc că (măcar din când în când) ai intrat pe acest site/blog, ai citit aberaţiile mele (mai mult sau mai puţin inspirate) şi (uneori) ai comentat. Fac o plecăciune în faţa ta cititorule.
E (mult) mai greu decât îmi închipuiam să fii blogger, deşi nu m-am intitulat niciodată aşa ci mai mult am fost un om cu blog. Poate dacă voi avea poveşti de spus, am o să le pun pe “hârtie” şi voi, cei pe care vă citesc, îmi veţi oferi şansa de a le publica pe site-ul/blog-ul vostru va fi bine dacă nu, NU. Asta e viaţa… e mult prea grea şi “ceva” nu-mi dă pace. Sper să treacă… sunt sigur că va trece.
Sunt oameni pe care i-am cunoscut (personal sau virtual) datorită “jocului” acesta şi vă pot asigura de prietenia mea necondiţionată indiferent de ce se va întâmpla. O să continui să vin la Schimb de cărţi/Blogmeet-inguri (dacă o să mă primiţi) în Oradea şi poate chiar la Timişoara.
Vă doresc o viaţă frumoasă!




